Catedrala Romano-Catolică Sfântul Iosif

Catedrala catolică Sf. Iosif  se găseşte pe Strada General Berthelot, la intersecţia acesteia cu Strada General Budişteanu, în apropierea Străzii Lutherană şi a Căii Victoriei. Această importantă catedrală a fost construită între anii 1873-1884, la iniţiativa Ignatius Paoli din Congregaţia  călugărilor pasionişti, primul Arhiepiscop Romano-Catolic din Bucureşti, numit în România, la 28 august 1870. În 1872-1873, episcopul cumpără două terenuri pe Strada Fântânii nr. 7, ce aparţineau paharnicului Gheorghe Cantacuzino şi respectiv Comunităţii Israelite Poloneze. Însoţit de călugărul-arhitect Alfons Zegers, episcopul Paoli călătoreşte în Europa pentru a aduna fondurile necesare proiectării şi construcţiei catedralei. După scurtă şedere în Germania, Austria şi Ungaria, unde adună fonduri, în martie 1873 începe aprovizionarea cu materiale. Trimite scrisori pentru ajutoare băneşti Împăratului Franz Iosif şi guvernului francez. La 9 februarie 1880, Episcopul Paoli numeşte la conducerea lucrărilor catedralei pe arhitectul Carol Benisch. Vitraliile destinate ferestrelor Altarului şi navei bisericii, precum şi uriaşa rozasă din frontispiciul Catedralei, au fost comandate la Casa Mayer din Munchen. În august 1873, pictorii Georg Roger şi Herms au început pictarea în ulei a presbiteriului, a tavanului şi aşezarea celor 6 medalioane din nava principală, pictate la Munchen. Sfânta Liturghie Pontificală pentru consacrarea şi inaugurarea Catedralei a fost celebrată la 15 februarie 1884 de către Arhiepiscopul Ignatius Paoli. Orga a fost achiziţionată de la Casa Merklin din Paris. În 1888 se instalează cele două altare secundare: cel al Preasfintei Inimi a lui Isus şi cel al Sfintei Fecioare Maria, cioplite în marmură, de Franzoni, precum şi panourile reprezentând Calea Crucii. Izbucnirea Primului Război Mondial întrerupe lucrările. În 1930 se construieşte şi se montează una din cele mai bune orgi de concert din România, în locul celei adusă de la Paris.  Catedrala a fost consolidată după cutremurele din 1929 şi 1940. Preotul arh. Emanuel Kreiss a restaurat pictura între anii 1957-1958. După cutremurul din 1977, zidurile au fost consolidate cu plase de oţel şi beton, s-au refăcut tencuiala şi ornamentele. Vitraliile actuale au fost concepute şi executate manual de către artiştii plastici Natalia şi Ion Brodeală, în perioada 1970-1980, deoarece vitraliile originale au fost distruse de bombardamentele de la sfârşitul celui de al doilea Război Mondial. După 1989, prof. Ing. Alexandru Cişmigiu a întocmit un nou proiect de consolidare, executat între 1991-1994. Cu acest prilej, pe o jumătate din suprafaţa subsolului prof. dr. arh. Peter Derer împreună cu alţi arhitecţi a proiectat o Capelă, cu hramul Sfintei Tereza din Aquila, având intrări din faţadele laterale. Capela a fost binecuvântată de Arhiepiscopul Ioan Robu şi este în funcţiune din 16 decembrie 1995. Aici se celebrează Sfânta Liturghie, se fac rugăciuni şi adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament, pentru comunitatea hispanică din Bucureşti. Catedrala (dimensiuni generale 47x22 m şi 22 m înălţime) este de tip bazilică cu trei nave. Stilul catedralei este neoromanic, inspirat după bazilicile romanice padoviene (din Padova, Piacenţa, Modena), dar combinat cu elemente neogotice. Timpanul faţadei principale exprimă volumul navelor centrale şi laterale. Patru pilaştri robuşti, terminaţi în formă de piramidă, ritmează faţada.  Portalul catedralei este alcătuit din arce frânte, în retragere, rezemate pe colonete angajate, de culoare albă, care se detaşează plăcut pe fundalul roşu al peretelui de cărămidă aparentă. Uşa de intrare este monumentală, masivă, puternic decorată cu aplice din fier forjat. Deasupra uşilor, un mozaic reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, înconjuraţi de îngeri. În centrul faţadei se află marea rozasă din piatră ajurată. Spaţiul liturgic al catedralei este măreţ, fiind pus în valoare după importanţa dimensiunilor sale şi decorat în întregime cu materiale preţioase, bine executate şi întreţinute. În ziua de 8 mai 1999, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a asistat la Sfânta Liturghie în rit bizantin, celebrată împreună cu ierarhii greco-catolici în Catedrala Sf. Iosif. Alături de Catedrală, pe Strada General Berthelot nr. 19, se află Palatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice. Este o clădire concepută în stil neorenascentist, o construcţie impunătoare, cu trei nivele şi un turn clopotniţă în colţul de sud-est. În spatele Palatului Episcopal se află Şcoala Sf. Iosif, formând împreună cu catedrala, un important ansamblu arhitectonic în centrul Capitalei şi un loc de adâncă pietate. În noiembrie 2003 a fost deschis aici Institutul Teologic de misiune „Sf. Tereza” cu facultatea de Teologie Romano-Catolică.