Biblioteca Naţională a României

Biblioteca Naţională a României (în trecut Biblioteca Centrală de Stat) este cea mai mare bibliotecă din România şi este amplasată în centrul vechi al Bucureştiului, în Palatul Bursei, în apropierea Pieţii Universităţii. De-a lungul timpului bilioteca a purtat diferite denumiri, în funcţie de regimul politic şi de puterile care s-au succedat pe parcursul celor peste 100 de ani de existenţă. Fondul bibliotecii este de aproximativ 13.000.000 de unităţi bibliografice cu caracter enciclopedic. Ele sunt organizate în Fonduri curente (publicaţii româneşti şi străine - cărţi, ziare şi reviste) şi fondurile colecţiilor speciale (bibliofilie, manuscrise, arhiva istorică, periodice româneşti vechi, stampe, fotografii, cartografie, audio-vizual).  Conform istoricilor şi cercetătorilor, Biblioteca Naţională a României îşi are originea în Biblioteca Colegiului Sfântu Sava din Bucureşti, una din cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România. Biblioteca Colegiului Sf. Sava a fost dată în folosinţă în anul 1838, în acea perioadă fondul biliotecii fiind de circa 1000 de volume. După Unirea din 1859, în acelaşi an, biblioteca primeşte statutul de bibliotecă naţională. Biblioteca colegiului este denumită Biblioteca Naţională şi ulterior Biblioteca Centrală. În anul 1864 prin legea Reglementărilor publice este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901. După aceast an, până în 1955, biblioteca a fost desfiinţată, colecţiile sale fiind transferate la Biblioteca Academiei Române, aceasta primind statutul de bibliotecă naţională. În anul 1955 fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate, Biblioteca Centrală de Stat, principala bibliotecă publică din România. După evenimentele din decembrie 1989, mai exact în ianuarie 1990, Biblioteca Centrală de Stat primeşte numele de Biblioteca Naţională a României, denumire păstrată până astăzi. În prezent se lucrează la construcţia noului sediu al instituţiei.