Constantin A. Rosetti, născut la 2 iunie 1816, Bucureşti, deseori numit C.A. Rosetti -, fiu al spătarului Alexandru Rosetti şi al Elenei Obedeanu (născută Cretzeanu), a fost om politic şi publicist român, unul din conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească şi ai luptei pentru Unirea Principatelor Române. Studiile şi le-a făcut la Colegiul Sfântul Sava din Bucureşti, unde a avut profesori, printre alţii, pe Eftimie Murgu şi Jean Alexandre Vaillant. În 1844 pleacă pentru prima dată la Paris: “Aveam apoi nădejdea că lucrînd 3-4 ani, mă voi întoarce în patria mea, voi străluci eu prin ştiinţă şi virtute, voi ferici o zi măcar pe muma, voi ridica puţin patria mea şi astfel mă voi sfîrşi şi eu, cu cugetul în pace că mi-am împlinit frumos misia.” Este în legătură cu alţi prieteni şi amici: Ion C. Brătianu, pictorul Rosenthal, Mălinescu, Andronescu, Scarlat Vîrnav. Prin septembrie (început de octombrie) pleacă spre înapoi ţară, căci îi vin veşti cum că mama sa este bolnavă. După moartea mamei sale, pe la jumătatea anului 1845 pleacă din nou la Paris, unde audiază cursurile gânditorilor Jules Michelet, Edgar Quinet, şi alţi reprezentanţi ai spiritului revoluţionar francez al epocii. Aici, se străduieşte, împreună cu moldoveanul Scarlat Vârnav, să întărească relaţiile dintre studenţii valahi şi cei moldoveni, uniţi în jurul ideilor noi de autodeterminare naţională şi dreptate socială. În această atmosferă, se înfiinţează, în decembrie 1845, Societatea studenţilor români din Paris, al cărei scop mărturisit era să-i ajute pe tinerii mai săraci, dar dotaţi, să facă studii la Paris. Ca preşedinte al societăţii este ales Ion Ghica, secretar C. A. Rosetti, iar casier Scarlat Vârnav. Este iniţiat în masonerie într-o lojă pariziană, în 1844-1845. Se întoarce la Bucureşti în iulie-august 1846, lansându-se în afaceri: deschide împreună cu prietenii englezi Winterhalder şi E. Grant o librărie, iar în noiembrie 1846 cumpără tipografia asociaţiei literare care acoperea activitatea societăţii secrete Frăţia: “Asociaţiunea literară a României”. În 1847 se căsătoreşte cu Mary Grant, devenită astfel Maria Rosetti, o scoţiano-franţuzoaică, cea care a fost modelul tabloului România revoluţionară pictat de C.D. Rosenthal, prietenul lui Rosetti. În timpul revoluţiei din 1848 a fost unul din liderii curentului radical al revoluţionarilor; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliţie (agă) la Bucureşti şi redactor al ziarului “Pruncul român”. După înfrângerea guvernului revoluţionar, face parte din primul lot de exilaţi, urcaţi de turci cu două plute în susul Dunării, până la graniţa cu Austria. De aici pleacă spre Franţa prin Ungaria, Croaţia şi Austria. Ajunge la Paris în decembrie 1848. În anii exilului (1848-1857) a contribuit la editarea revistei “România viitoare” şi mai ales a revistei “Republica Română”, în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. Revenit în ţară, a editat ziarul liberal-radical “Românul” şi a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc şi în alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor şi în Ţara Românească. În paginile ziarului “Românul”, care a apărut timp de aproape o jumătate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea naţională, pentru independenţa naţională a ţării. A fost unul dintre conducătorii Partidului Naţional Liberal, creat în anii 1874-1875, dar în 1884, intrînd în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidenţă liberală. A susţinut cu entuziasm proclamarea independenţei ţării şi participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele “Asociaţiei lucrătorilor tipografi din Bucureşti”, al cărui preşedinte a fost. În 1863 a fondat Casa de ajutor reciproc a tipografilor din România alături de Walter Scarlat, Iosif Romanov, Zisu Popa, Mihalache Gălăşescu şi Petre Ispirescu. A fost în mai multe rânduri ministru şi preşedinte al Camerei Deputaţilor. A făcut parte din primul guvern al lui Carol I, fiind pentru cîteva luni ministru al “Instrucţiunii publice şi Cultelor”. A fost de două ori primar al Capitalei. În amintirea revoluţionarului român, în Bucureşti există strada C.A. Rosetti şi Piaţa Rosetti, unde tronează statuia lui C.A. Rosetti.